Resurse pentru dezvoltare personala si spirituala

Elementele stimei de sine (3) – Încrederea în sine

Avatar
Scris de Corina Vasile

Încrederea în sine

A treia componentă a stimei de sine, cu care este deseori confundată, este încrederea în sine.

A  avea încredere în sine înseamnă a considera că ai capacitatea să acționezi într-o manieră adecvată și că ești adecvat în orice situație.

De multe ori încrederea în sine este confundată cu extraversia. Omul poate fi încrezător în el însuși fără să fie extravertit. El preferă intimitatea, refuză să converseze fără a fi neapărat nesigur, afirmându-se, dimpotrivă, prin această acțiune și nu se poartă altfel decât îi dictează vocea interioară, fiind autentic și neintimidat de așteptările nimănui. De cealaltă parte, extraversia nu implică încredere în sine ci, dimpotrivă, poate fi o mască pentru o nesiguranță bine ascunsă. Ceea ce pare încredere și exuberanță poate fi nesiguranță și disperare, asociate cu dorința de recunoaștere pentru negarea îndoielii de sine.

Încrederea în sine se clădește pe sentimentul omului că este important și că merită tot ce-i mai bun, singurul obstacol în calea încrederii în sine fiind gândul care îi spune că nu este valoros.

Spre deosebire de iubirea de sine, dar și față de acceptarea de sine, încrederea în sine nu este prea dificil de identificat. Este suficientă simpla observare, mai ales din partea unei persoane avizate, asupra comportamentului  în situații noi sau neprevăzute, în care există o miză, sau în situații în care omul este copleșit de dificultăți în activitatea pe care o are de realizat.

Rolul încrederii în sine nu este mai puțin relevant decât al celorlalte două componente ale stimei de sine (abordate anterior), încrederea în sine având nevoie de fapte pentru a se menține și dezvolta, micile succese cotidiene fiind necesare pentru echilibrul psihologic individual.

Încrederea în sine își are originea în tipul educației primite în familie și în școală. Copilului și adolescentului le este benefică prezentarea eșecurilor ca pe o consecință ne-catastrofică a acțiunilor întreprinse de ei, după cum le este benefică și recompensa pentru că au reușit într-o activitate, dar și pentru că s-au străduit, chiar dacă au eșuat.

Ca și celelalte două componente ale stimei de sine, încrederea în sine se transmite pe filieră transgenerațională, fiind de dorit ca părintele să caute, prin exemplu și conversație, să construiască o relație plină de iubire și liberă de teamă cu propriii copii, relație care să le permită acestora să își exprime toate emoțiile și să se simtă încrezători în propria valoare.

Ca o concluzie asupra elementelor stimei de sine, reținem că între cele trei componente ale stimei de sine există legături de interdependență: iubirea de sine facilitează o robustă acceptare de sine, care, la rândul său, influențează favorabil încrederea în sine. Se desprinde, de asemenea, concluzia rolului decisiv pe care îl are familia nucleară în a încuraja stima de sine a copilului sau adolescentului, afirmând cine este acesta, exprimându-și dragostea și aprecierea în mod autentic, fără așteptări care să împiedice să fie acceptat cu bucurie exact așa cum este el, de fapt.

 

 

Despre Autor

Avatar

Corina Vasile

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.