Resurse pentru dezvoltare personala si spirituala

Soțul mamei / Soția tatălui

Scris de Corina Vasile

Soțul mamei / Soția tatălui

Iată o temă fierbinte din sfera constelațiilor sistemice.

Ești căsătorit/căsătorită cu mama/tatăl unor copii: cum te raportezi la aceștia? Răspunsul este invariabil: prin prisma rolului conjugal pe care îl ai față de mama/tatăl copiilor. Cazul delicat al adopției copiilor de către partenerul părintelui prezent în relația nouă, iese din sfera articolului de față.

Prin urmare, atât timp cât cunoști cu claritate și ești permanent conștient/conștientă de rolul tău conjugal, pe care îl joci în relația nouă, totul este simplu: vei face, poate, lucruri pentru sau împreună cu copiii partenerei/partenerului, conform devizei „și la bine și la rău”, susținând prin aceasta parteneriatul și având permanent conștiința sistemului familial în care ai intrat de bunăvoie și din care faci parte, având dreptul clar de apartenență la sistem.

Dar poți pretinde, oare, din motive doar de tine (ne)știute, că „aceștia sunt și copiii mei”, așa cum am întâlnit cazuri în practică? Ei bine, nu! Aceștia sunt copiii părinților biologici prin care au venit la trup, cu atât mai mult cu cât tatăl sau, după caz,  mama copiilor sunt prezențe active în viața acestora.

„Ce îi face pe copii fericiți? Faptul că părinții sunt fericiți prin ei. Și anume ambii părinți. Dar când sunt ambii părinți fericiți prin copilul lor? Atunci cănd în copil se descoperă unul pe altul, se iubesc și sunt fericiți unul prin altul. Vorbim mult despre iubire. Dar când se arată iubirea în felul ei cel mai frumos? Atunci când mă bucur de celălalt, așa cum este el. Și atunci cănd părinții se bucură de copil, așa cum este el.” (Bert Hellinger, „Fericirea care durează”)

Și atunci, ce energie, spațiu, conștiință poți fi, ca mamă sau tată (aflându-te într-o altă relație căreia i te dedici), pentru a reuși să iubești în copilul tău pe fostul partener?

Și ce energie, spațiu, conștiință poți fi, ca partener actual al mamei sau tatălui unui copil, pentru a reuși să respecți și să onorezi adevărul sacru că în acel copil sunt ambii săi părinți și că toate acestea s-au petrecut înainte de tine, înainte de venirea ta?

„Toți cei care intră ultimii în grup, sunt ultimii din orice perspectivă. Asta înseamnă că cei mai vechi au un ascendent asupra celor mai noi, au prioritate. Din acest motiv, cineva intrat mai de curând în grup nu va prelua nimic din ceea ce revine unui membru mai vechi. Orice încălcare a acestei legi este sancționată cu asprime, pedeapsa fiind nefericirea. Încălcarea acestei legi duce la nefericire. […] Fericirea înseamnă mai mult decât sentimentul nevinovăției. Mult mai mult. Înseamnă o realizare a sufletului care înțelege.” (Bert Hellinger, „Fericirea care durează”)

 

Despre Autor

Corina Vasile

Lasa un comentariu